AAC: Advanced Audio Coder - Standard de codare audio MPEG-2, care nu mai permite decodarea MPEG-1.
AC: Curent alternativ; curent electric care îşi schimbă regulat direcţia. Este adoptat ca termen pentru o frecvenţa video care nu este egală cu zero.
AC-3: Fostul nume al sistemului de codare audio Dolby Digital; în documentele tehnice încă se mai păsreaza denumirea AC-3. Acesta este succesorul tehnicilor de codare Dolby AC-1 şi AC-2.
Amplificator digital: Un amplificator digital utilizează metode digitale de amplificare, în locul celor analogice. Amplificatoarele digitale oferă o calitate audio îmbunătăţită, beneficiind de dimensiuni mai reduse.
Amplitudine: Mărimea de moment a unei cantităţi oscilante precum presiunea sunetului. Amplitudinea de vârf (Peak amplitude) este valoare maximă.
Analog: Un semnal electric a cărui frecvenţa şi nivel variază în continuu, în funcţie de semnalul electric sau acustic originar.
Anamorphic: Şi la filmări, şi la producţia de DVD-uri, procesul de anamorfie "strâmteaza" imagini. La filmari, lentilele aparatelor de filmare strâng imaginea pentru ca aceasta să incapa intr-un cadru tip 4:3, sau pe un negativ de film, ori pe un chip de computer. La înregistrarea de DVD-uri, o imagine "pătrata" cu benzi negre pe marginile de sus şi de jos a oricărei imagini mai late de 4:3 se creeaza oricum, aşa că imaginile sunt special făcute aşa încât să poată fi văzute pe ecrane 16:9.
Aspect ratio: Raportul de laţime / înălţime dintr-o imagine; un raport de 4:3 înseamnă că orizontala este cu un sfert mai mare decât verticala. Raportul standard în televiziune este de 4:3 (sau 1.33:1). Raportul WideScreen DVD şi HDTV este de 16:9 (sau 1.78:1). Raportul pentru filme este 1.85:1 sau 2.35:1. Raporturile la 1 sunt de obicei abreviate, :1 nu se mai menţionează.
Audible frequency
range:
Spectrul de frecvenţă perceptibilă pentru urechea umană, care este între 20 Hz si 20 KHz.
AVI: Sau Audio Video Interleave; fişierele AVI arată în exterior toate la fel dar la înterior pot fi foarte diferite. Un fisier AVI poate conţine orice codec-uri audio/video (DivX video + WMA audio sau Indeo video + PCM audio).
Bandwidth: Lăţimea de bandă, spectrul total de frecvenţă a oricărui sistem. De obicei, ea este precizată printr-o expresie de genul: 20-20.000 Hz plus sau minus 3dB.
Bass: Frecvenţele audibile joase.
Benzi "negre" sau "gri": Benzi colorate care apar uneori pe marginile de deasupra şi dedesupt sau din stânga şi din dreapta unei imagini când te uiţi la televizor. Benzile sunt acolo pentru a ajuta la păstrarea raportului laţime/înalţime original al imaginii; ele nu te impiedică să foloseşti tot ecranul televizorului, ci te ajută să vezi mai bine imaginea. Ai grijă dacă ai televizor cu ecran cu plasma sau un televizor care funcţioneaza prin procedeul rear-projection şi foloseste benzi gri. Acestea pot cauza burn-in. Benzile negre sunt de preferat pentru ca energia electrică nu circulă prin parţile de ecran care nu sunt folosite(astfel se obţine negru in loc de gri).
Blocare acces copii
(opţional/standard):
Funcţie care permite "blocarea" software-ului la dorinţa părinţilor, pentru a preveni vizionarea de către copii a materialelor necorespunzătoare, în funcţie de conţinutul software-ului. Redarea normală a unui disc pentru care se aplică blocarea selectivă pentru copii necesită un cod de identificare înregistrat.
Cablu USB: Cablu ce conectează telefonul mobil la un calculator prin portul USB al calculatorului. De regulă la telefon se conectează prin portul de date, dar există însă şi modele dotate cu port dedicat, miniUSB.
Calitate DVD a sunetului: Formatul DVD video permite înregistrarea a diferite tipuri de piste. Pe langă sunetul stereo convenţional, multe DVD-uri poartă piste audio pe mai multe canale sau în mai multe limbi. Sistemele surround digitale cu 5.1 canale oferă un sunet de cinematograf de înaltă calitate, la fel ca în cele mai performante săli de cinema.
Calitate DVD Video
a imaginii:
Formatul DVD utilizează o metodă de compresie a datelor cunoscută sub numele de MPEG2. Acesta poate atinge o calitate a imaginii apropiată de cea a formatului video digital D1, utilizat la etaloanele video profesionale. Formatul DVD Video oferă o rezoluţie a imaginii pe orizontală de aproximativ 500 de linii, în comparaţie cu formatul VHS (250 de linii), Video CD (250 de linii) şi al discurilor laser (420 de linii).
Cavitate: Un spaţiu între pereţi sau elemente de sprijin unde se instalează de obicei izolaţie.
Ceas controlat prin
radio:
Ora ceasului este setată automat de un semnal radio pe unde lungi de 77,5 kHz. Semnalul radio provine de la un ceas atomic, ora şi data fiind reglate automat, inclusiv trecerea la ora de iarnă/vară.
CD Text: Unele CD-uri audio sunt disponibile cu informaţii textuale suplimentare, de obicei informaţii despre piesă, încorporate in CD.
CD-R: CD-R (CD inregistrabil) se referă la CD-urile care pot fi scrise o singură dată şi nu pot fi şterse. Cu ajutorul unui CD recorder, diferite date, inclusiv muzică, filme şi fotografii, pot fi stocate pe aceste discuri. CD-R-urile sunt disponibile în formate de 8 cm si 12 cm. Cel mai obişnuit este formatul de 12 cm, cu o capacitate de 650 MB sau 700 MB. Discul mai mic, cu diametrul de 8 cm este deseori denumit single CD şi este utilizat în principal pentru stocarea muzicii.
CD-R/-RW (8 cm): Disc CD-RW cu diametrul de 8 cm, de 156 MB capabil să stocheze până la 160 de imagini de înaltă rezoluţie (UXGA) şi până la 1080 de imagini cu rezoluţia 640 x 480. Poate fi utilizat şi pentru stocarea datelor, altele decât imagini, putând fi formatat de până la 300 de ori.
Channel Balance: Într-un sistem stereo, nivelul balanseaza între canalul stâng şi drept. Balansat corect, semnalul ar trebui să se transmită exact către mijlocul lor. Într-un sistem de home theater, se referă la echilibrarea semnalului între toate canalele sistemului.
Codec: Codec este prescurtarea COder/DECoder şi este un soft care permite rularea de filme, compresate într-un anumit format (MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4).
Color depth
(adâncimea culorii):
Numărul nivelurilor de culoare care pot fi reprezentate de un pixel; se exprimă în general printr-un numar de biţi sau un număr de culori. Adâncimea culorii la MPEG video pe DVD-uri, de exemplu, este de 24 biţi.
Compact Flash: Un tip de card de memorie. Are cea mai mare răspindire în domeniul camerelor foto digitale (Canon, Casio, HP, Kodak, Konica, Minolta, Nikon). Există două tipuri de carduri Compact Flash: CF Tip I - 42,8x36,4x3,3mm şi CF Tip II - 42,8x36,4x 5mm.
Component video: Un sistem video care conţine câte un semnal pentru fiecare componentă a culorii, realizat fie prin cele trei culori de baza roşu/verde/albastru (RGB), fie prin diferenţa dintre lumină şi culoare (YCbCr, YPbPr, YUV), în forma analog sau digitală. Sistemul de codare MPEG-2 folosit pe DVD este unul tip component video, bazat pe diferenţa de luminozitate/culoare. Foarte puţine televiziuni oferă posibilitatea folosirii intrărilor video componente.
Compression: Compresie; pentru audio, compresie inseamnă reducerea razei dinamice a unui semnal. Compresia poate fi intenţionată sau poate fi ca efect al unui sistem supraîncarcat. Este, de asemenea, o parte dintr-o undă de sunet în care moleculele sunt strânse împreună, formand o regiune cu presiune atmosferică mai mare decât cea normală.
Compression: Compresia foloseşte algoritmi matematici pentru a stoca informaţia digital. Există doua tipuri de compresie "LOSS-LESS" (rar sau zip unde informaţia este arhivată fără pierderi de calitate) şi "LOSSY" care include majoritatea formatelor video si audio.
Conector super video
(S-VHS):
Este conexiunea ce permite recepţionarea semnalelor transmise de echipamente externe în format S-VHS (video-recorder).
Conexiunea Euroscar: Sistem de conectare cu 21 pini pentru echipamente audio – video.
Conexiune RGB/S-Video: Cea mai înaltă calitate la redare este oferită prin conectarea ieşirii RGB la televizor, utilizând un cablu Scart RGB-ready sau o conexiune S-Video.
Coposite video: Un semnal video analog în care elementele de luminozitate şi de culoare sunt combinate în acelaşi semnal (printr-un procedeu denumit multiplexing de frecvenţă), împreună cu sync şi burst. Denumit şi CVBS. Cele mai multe televizoare şi video-recordere au conectori composite video, de obicei colorate cu galben.
Decibel (dB): Termen folosit pentru a indica logaritmul raportului dintre douâ cantitaţi din aceeaşi materie, proporţionale la putere sau energie, înmulţit cu zece. Se foloseşte pentru voltaj sau putere a sunetului. Un decibel corespunde unui raport de putere de 100.1.
Decodor Dolby®
Pro Logic®:
Oferă posibilitatea decodării/codării semnalelor stereo pentru a crea un sunet surround analogic, utilizând patru canale (2 faţă, 1 centru si 1 spate mono).
Decodor Dolby®
Pro Logic® II:
Dolby® Pro Logic® II este un pas înainte în tehnologia Dolby® Pro Logic® care decodează semnalele faţă (stânga/dreapta), centru şi spate (stânga/dreapta) cu o performanţa maximă a gamei de frecvenţe şi cu o separare îmbunătăţită a canalelor.
Decodor Dolby®
Digital/DTS®:
Oferă posibilitatea decodării semnalului audio digital în format Dolby® Digital sau DTS®, furnizat, de exemplu, de un DVD player, în semnale multicanal (5.1) pentru un sunet surround digital.
Digital Video : Utilizând funcţia Digital Video, imaginea şi sunetul sunt convertite şi procesate ca semnale digitale. Utilizând tehnici digitale, atât imaginea, cât şi sunetul pot fi transferate şi copiate fără a compromite calitatea.
DivX: Captură DVD cu o imagine impecabilă dar care necesită şi putere de procesare mare.
Dolby Digital: Un sistem cu cinci canale, compus din canalele stâng, drept, stâng spate şi drept spate. Toată procesarea se face digital. Spre deosebire de Dolby Prologic la care canalele din spate au frecvenţa limitată cam la 100-700 Hz, canalele din spate la Dolby Digital sunt făcute să emită în toate frecvenţele, de la 20 Hz la 20 KHz. La standardul AC-3 există un canal special pentru un difuzor numit subwoofer care să emită numai pe frecvenţe joase.
Dolby Pro Logic: Tehnică (sau circuitul care aplică tehnica) de extragere a canalelor surround dintr-un semnal audio codificat într-o matrice. Dolby Pro Logic este doar o tehnică de decodare, dar se foloseşte de multe ori în mod greşit ca descriere pentru codarea Dolby Surround.
Dolby Surround: Standardul pentru codarea într-o matrice a sunetului surround. Acesta trimite semnalul stereo către cinci canale aplicând un set de funcţii matematice definite atunci când combină canalele de centri şi surround cu cele de stânga şi dreapta. Canalele de centru şi surround pot fi apoi extrase folosind circuite ca Dolby Pro Logic care aplică inversul funcţiilor matematice respective.
DSP: Digital Signal Processing (Procesare Digitală de Semnal). DSP poate fi folosită pentru egalizări, compresii şi alte operaţiuni pentru semnalele digitale.
DTS: Digital Theater System - sistem de codare / decodare pe mai multe canale. Este folosit şi în cinematografe, iar acum apare şi pe multe sisteme home theater; este competitorul lui Dolby Digital.
DTS®: DTS este un sistem de (de)codare pe mai multe canale. Sistemele compatibile DTS® sunt sisteme cu sunet surround de înaltă calitate, utilizate în multe cinematografe. În ultima vreme a început să fie folosit şi la sisteme home theater. DTS este principalul competitor pentru Dolby Digital.
DVD: Digital Video Disk sau Digital Versatile Disc - un standard relativ nou care încearcă să combine imaginile de calitate mai bună decât cele de pe laser-disc cu sunetul mai bun decât cel de pe CD. Are nevoie de un player special. Se pare ca DVD-ul va fi înlocuitorul pentru laser-disc şi CD.